Este amplasată la limita dintre zonele etnografice Meseș și Sălaj, în subzona acoperită de Valea Barcăului (zonă foarte conservativă, probabil cea mai conservativă din Sălaj, cu influențe certe dinspre Bihor). Arealul este multicultural: români, maghiari și slovaci. Proprietar, Ligia Alexandra Bodea, colecționară, meșter popular.

Casa este datată 1880, acoperită cu țiglă veche (ciripuri), cu pereții din pământ bătut (tină cu pleavă). Este o construcție de tip monocelular – cu o încăpere (casă, tindă și tărnaț).

   Povestea casei, spusă de deținătoarea acesteia: E casa bunicii mele. Am început să colecționez obiecte etnografice la un an după trecerea bunicii mele la neființă, dorindu-mi să-i păstrez amintirea vie, lăsând interiorul casei neschimbat (casa datează din 1880). M-am opus dărâmării casei, spunându-le părinților că amintirea bunicii mele este cel mai frumos lucru cu care am rămas, ea fiind simbolul copilăriei fericite. Mă gândesc la bunica mea ca la un astru minunat care a vegheat raiul copilăriei mele.

   Îmi iubesc fiecare obiect din colectie, dar cel mai mult iubesc însăși casa bătrânească, cea în care am crescut, dar și purtătoare a istoriei propriei familii. Între mine și bunica ce m-a crescut a fost o legătură sufletească profundă, de aceea lucrurile care i-au aparținut bunicii nu au fost păstrate numai pentru aducere-aminte, ci și ca un gest de recunoștință pentru tot ce a însemnat bunica pentru formarea mea sufletească.

   Casa bătrânească avea lădoi, masă, pat, perne și toate au intrat în colecție. Am început să adun obiecte de prin sat, și, neavând cu ce le plăti, ca să le răsplătesc pe femeile care mi le dădeau, le ajutam la muncile casnice. Părinții nu știau la început de inițiativa mea… credeau că e o pasiune de moment. Abia apoi au înțeles cât de legată sunt de universul bunicii și m-au sprijinit mult.