Este amplasată la limita dintre zonele etnografice Meseș și Sălaj, în subzona acoperită de Valea Barcăului (zonă foarte conservativă, probabil cea mai conservativă din Sălaj, cu influențe certe dinspre Bihor). Arealul este multicultural: români, maghiari și slovaci. Proprietar, Ligia Alexandra Bodea, colecționară, meșter popular.

  Casa poate fi datată în a doua jumătate a secolului XIX  (între anii 1860-1865). Este o construcție bicelulară – cu două camere.

  Povestea casei, spusă de deținătoarea acesteia: Casa a fost ridicată de strămoşii lui Manyur Pavel, socrul fostului proprietar de la care am cumpărat imobilul. Casa a fost pentru prima dată construită în localitatea Halmăşd, apoi mutată în cătunul Hurez din localitatea Plopiş. Din actele primăriei am aflat că în anul 1927, proprietarul Manyur Pavel, după întoarcerea din prizonierat, s-a mutat cu familia, mutând şi casa odată cu ei, în localitatea Făgetu, mai precis în zona Dosul Cutii. Iniţial casa avea o singură cameră şi prispa. După mutarea ei în localitatea Făgetu i s-a mai adăugat o cameră. Ultimul care a locuit în această casă este Pisek Ioan, născut în anul 1932 şi care în anul 1955 s-a căsătorit cu Monte Ana, fiica adoptivă a lui Manyur Pavel. (…) El a locuit în această casă împreună cu soţia,

  Casa are o poveste impresionantă, în condițiile în care a fost strămutată de patru ori. Locuința are două încăperi. Povestea casei a început în anul 1860, când o familie slovacă din localitatea Halmășd a ridicat construcția pentru a servi drept adăpost familial. 

  Casa a fost strămutată în 1907 în satul Plopiș de o familie de slovaci, unde a rezistat 20 de ani. În anul 1927, un fost prizonier din Rusia, ce a luptat în armata ­imperială ­austro-ungară pe frontul din est în primul război mondial a strămutat din nou casa, de această dată în satul locuit în proporție de 90 la sută de slovaci, Făgetu (comuna Plopiș). După moartea fostului prizonier, casa a început să se deterioreze, tencuiala a început să cadă, acoperișul din paie a fost ros de rozătoare, iar apa de ploaie a ajuns și în casă.

  Pentru că proprietarul său știe cânta în frumză, zicea că a înregistrat piese chiar și cu cunoscuta cântăreață Maria Lătărețu… Casa a avut, inițial, o singură cameră, atunci, prin 1860 – 1865, când a fost construită, inițial, de o familie de tăietori de lemne. Ulterior, ea a fost mutată la Halmăjd, apoi la Plopiș, apoi la Făgetu, în comunitatea slovăcească de acolo, unde i s-a mai adăugat o încăpere și, în cele din urmă, în 2015, noi am reconstruit-o (practic a patra oară!), în curtea muzeului de la Iaz.