Este amplasată în zona etnografică Meseș, subzona cunoscută sub denumirea Sub-Meseș (zonă foarte conservativă), compact românească, relativ izolată de aglomerări urbane. Proprietar Gligor Milaș.

  Casa are o fundație de piatră joasă și pereți din pământ bătut. Are o tindă relativ mică, din care se intră într-o cameră (casa de la drum) mai mare, luminoasă, datorită ferestrelor destul de mari, cu ancadramente extrem de frumoase și bine întreținute. În camera de locuit este un cuptor zidit, iar după cuptor (între cuptor și peretele din spate) este un undeț foarte lat, unde puteau dormi câțiva copii. Din tindă se poate urca în pod.

  În fața casei este un tărnaț drept, construit de-a lungul laturii mai lungi a casei, lipit pe jos cu pământ (la fel ca întreaga casă), cu o herede mai recentă, din lemn debitat mecanic.

  Casa este mobilată în stilul obișnuit al zonei: masă și două paturi cu tăblii, frumos aranjate cu textilele de interior în cromatica și modelul specific local; după pat este un lădoi cu spătar. Deasupra cuptorului este rudar.

  Povestea casei, spusă de Floare Țurcaș, localnică: Casa mai este cunoscută ca şi casa Nicolaii Petrii Pailor. Proprietarul casei s-a numit Petre iar pe tatăl său îl chema Nicolae și avea o casă mică cu paie şi era cioban. De acolo vine denumirea, că avea casă cu paie.

  Casa este amplasată în partea de sat numită Briscăneşti, pă ulița Briscăneștilor. Casa a fost locuită de familia lui Petre. E o casă acoperită cu ţiglă şi este de dimensiuni mai mici. Are tindă, casă şi talpă, cu faţa spre soare. Este construită din piatră, lemn şi pământ bătut.

  Proprietarii casei  (Niculaie şi Maria) au avut 10 copii.