Este amplasată în zona etnografică Someș, subzona acoperită de Valea Someșului. Proprietar,  Iulica Câmpean.

  Casa poate fi datată către sfârșitul secolului XIX; casă monocelulară – cu o cameră (casă, tindă și tărnaț). Pereții sunt din structură de bârne de stejar cu pământ bătut, lipiți cu aceeași lipitură cu care este lipit și pe jos, iar acoperișul este înalt, cu paie bătucite, pe structură de grinzele și lețuri.

  Povestea casei, spusă de deținătoarea acesteia: Asta îi casa morarului din Răstoci, a lui Iulica lu Ionu Marișchii.

  Io am fost fată de morar și am fost sângură la părinți și am fost tăt cu gospodăria. Și îs sângură de 50 de ani, da mă descurc sângură. Aci îi număru 64 și io îs Iulica Morarului, a lu Ionu Marișchii. Marișca o fost mama lu tata.

  Tătucu s-o născut în 1896 și căsuca asta o fost făcută, cred că u-o făcut părinții dumnealui. Are o cameră și o tindă și o prispă afară. Cuptoru aiesta l-o făcut tata mneu și o fost cuptor de copt pâine și am avut ia, aici am și amu, șpor. Da cuptoru s-o cam urnit… vineau vecinele astea amândouă aici să coacă.

 Este băbătiie acolo în tindă.

  Asta îi grinda cășii și asta-i una sângură până afară de lungă. Îi din stejar și și podeaua îi tăt din stejar. Tătdeauna asta o fost acoperită cu paie. Și nimeni nu u-o acoperit până amu, de câțiva ani. Ala vechi așe o fost de bine presat, că nu o intrat ploaia cu el; o fost atunci paie tăiate cu secerea. Amu nici paiele nu-s cum o fost, da nici lucrul nu mai îi la fel. Tata o pus paie de grâu pă casă.

  Dă la cuptor să ducea fumu în sus, că acolo îi gol, pă lângă băbătie; era tare mult fum că era tare groasă învălitoarea, și nu ieșea fumu pân acoperiș. Nu merea nici o scânteie în sus, că mai demult lipeam băbătia aceie cu pământ.

  Casa asta o fost a lu tata mneu, că o stat el la moară, da asta o fost casa în care o stat el cu mama. Și cu mama bătrână. Io aci m-am născut în casa asta, o zâs mămuca că aci lângă vatră m-o pus jos. O zâs că sara o fost la verjel și pă dimineață m-o avut pă mine, aci, lângă vatră.

  Mi-i dragă casa asta că aci m-am născut și aci mi-am trăit tătă viața mea. Nicări unde mă duc nu mi-i așe de drag ca aci. Aci o triit și mama mea și aci am triit și io tătă viața mea. Și mi-i tare dragă casa asta.

  Mi-i tare drag, mă simt mândră că îs căutată pântu casa mea. Vai de portița care nu-i deschisă de nimeni!

  Adevăru îi că u-am și îngrijit-o. Văruiam și căram trestie cu spatele și făceam streșinile și u-am tăt lipit și u-am văruit tăt mereu.

  Când am primit cartea asta de la Zalău, mi-am văzut casa acolo pă ecranu ala, la Zalău și atâta mi s-o părut de faina, ioi ce faină mi s-o părut atunci casa mea!

 Da io-s tare bună de gură…

  Când io nu oi mai fi, nu știu ce s-a mai întâmpla cu casa asta…