Este amplasată în zona etnografică Meseș, subzona Almaș – Agrij. Proprietar,  Pamfil și Eugenia Pecea

  Casa poate fi datată în jurul anilor 1920; casă bicelulară – cu două camere (casă, camera mândră și talpă cu herede). Pereții sunt din structură de bârne de stejar cu pământ bătut, cu acoperiș cu țigle de la Jimbolia, lipită pe jos cu pământ amestecat cu pleavă.

  Povestea casei, spusă de deținător: Casa îi în Bodia, în capătu din jos în sat. Casa asta o fost a bunicilor mei. Îi cam din 1920. Apoi o stat și părinții mnei în ie. Io m-am născut tăt în casa asta. Casa o făcut bunicu, Pecea Vasile și Gafia, bunica. Casa are două camere și talpă. Din talpă să intră în camera unde să stătea și din ie în camera mândră și o avut pivniță în spate. Fundația îi făcută din piatră albă, adusă di pă Meseș, di la Hagău Vilului, cam 50 de cară de piatră trăbuie la o casă. Să aduceu cu dibolii. Tălpile îs făcute din ștejar, grinzile îs aduse din Preuteasa, din Călchiasa, din pădurea bisericii și din Neagra. Grinda cășii îi în pod, nu-i la vedere, ca în alte case. Ușile și jamurile îs tăt de atunci. Talpa are herede. În casa era cuptor cu ungheț, și în casa unde să stătea, și în casa mândră. Când eram mnic, țâi minte că dormeam tăți înt-o cameră, în casa în care stăteam: bunicii, mama și tata, io și soru-mea. Avem strujac, pă care-l așternea sara pă jos și durmeam io cu soru-mea pă el, cu picioarile cătă sobă. Ala, păstă zî să punea în pat. Înainte o fost două paturi în camera asta. Am avut scaune mari cu spătar, da s-o distrus. În casă mai era o laviță, un lădoi și stelaje. Lădoiu îi adus de mama când s-o măritat.

  În camera mândră să făce pat cu bină, așe îi și amu. Acolo își afișau muierile tăt ce aveau mai de preț, mai fain. Ala să făcea mai mult la sărbătorile mari. În ala, dacă rădicai țolu, acolo să putea durmi, să făcea așe înalt și perinile puse deasupra, câte 9, 12 perini. În camera mândră nu să durmea, chiar dacă eram mulți în casă. La sărbători să mai făcea foc în sobă de cărămidă. Nu erau defel dulapuri, numa ce puneai în lădoi sau în lada de zestre.

  Lângă casă o avut o cohe veche și cuptor de copt și lângă ie o fost grajdu, unde țânea bucatile. Pă jos îi cu pământ. De lipit, să liptea de sărbători, da în casa unde să stătea, să lipea mai des, că să mânca. Să lipea cu pământ arjilos și cu balegă de vacă, să hie așe, mai cleios. Să lipea cu mâna, avea pus apă înt-o videre și netezea așe, apoi dădea cu nisip să nu să leje pă piciore, să poată umbla mai repede. De lipit să lipea mai mult sara, sâmbătă sara, când să culcau, să să uște pă demineață. De văruit – să văruiea cu var, cu meseleu, și înlontru și pă dinafară. Să făceau prima dată crăpăturile tăt cu pământ cu balegă, lăsa să să uște și apoi să văruie cu meseleu cu var alb și apoi cu mnierâială.

  Războiu de țăsut să punea tăt în casa în care să stătea, să muta masa on pic mai încolo și acoale să punea. În mnijlocu cășii să urzea. Și amu să vede urma în lemn, în grinda de sus. Era on lemn cu gaură care-l fixau în grindă și apoi tăt răsuceau. Care nu avea urzoi, urzea pă grapa cu care grăpa cu dibolii.

  Ciripurile di pă casă îs aduse de bunicu din Jimbolia, le-o adus cu caii, cu căruța, cu doi unchi. De atunci îs tăt alea pă casă, numa câteva le-o schimbat, care s-o spart. În pod să puneau porcii, după ce-i tăie. Îi țânea trii zâle pă paie cu sare și apoi îi suiea în pod, așe, întreji.

  Io am locuit cu nevasta în casă până în 1978 și ne-am mutat în Zalău, da vineam în fiecare săptămână.

  Casa asta face parte din tipul vechi de casă din zonă: casă cu două camere și târnaț în față.  Apoi o apărut casăle cu două camere și tindă în mnijloc și târnaț. De sărbători să puneau pă păreți șterguri faine, da în rest erau roată blide, aici o fost 73 de blide în casă, puse pă tria rânduri. Blidile rămâneau, da numa la sărbători să puneau șterguri. Șterguri să puneau pă după tri blide.